Fluture

Dragostea ei

Nu avea conditii,

Limite sau asteptari

Din partea celui iubit,

Sarmana fiinta

Gasita in iarba,

Intr-o clipa

Cantarind a epoci

De singuratate.

Asa ca il primi,

Promise sa-i dea

Speranta si mai ales

Iubire

Ca el sa-si creasca aripi

Si sa-i zboare

Alaturi, in stolul de zane.

Totul dura cat

Oftatul unui zeu,

Facandu-l sa stea,

In loc a se mai tari,

Apoi sa priveasca in jur

Si sa rada,

Petrecandu-si bratele

In jurul ei, o ultima data.

Nu-i a ta vina – o asigura el,

Visele sale se inaltau prea sus

Simtea o vibratie

In noile sale aripi,

Iar florile il chemau in ispita

Si-n fond, ea il facu

Sa devina un flutur…

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004