Urmasul lui Casanova

Barbatul de azi

Nu poate simti

Cum o mie de brate femine

Se-ntind sa-l cuprinda

Fara ca-mpinse a fi

De farsori in albe halate

Ce-i ascund sufletul in eprubeta,

Injectand virusii jocului

In baiatul ce crede

A fi Casanova,

Cel care-a trait

Si-apoi a plecat, la fel,

visator,

Numarand stele si doamne

Aprinse sub cerul liber

Peste care norii i-au gonit

Anii si gloria,

Glazurand cu ceata

Mintile urmasilor sai.