-=-

Am mai gasit ceva acasa

Afar' de pomii infloriti cu praf

Palate zobite, chioscuri inaltate,

Oameni incercati de valtoarea vietii.

Am pornit la indemnul vocii

Cuiva din noaptea trecutului

Cu gand sa inspir din lemnul putred,

Camara alor mei, demult odihnind

Acolo, intre buruienile parfumate.

Zis si facut: am razalit lozul curajului,

Prizand dragoste pura din calciul

Ramas mostenire pamantului.

Si cand moartea, scheletul stereotip

Pe umar ma atinse razand,

I-am luat craniul in gura

Si l-am scuipat afara,

Arzandu-l cu flacari de ura si dispret

Facand-o sa dispara, schelalaind.

Apoi, am pornit-o-n intuneric,

Pe drumul de sub coasta,

Fara alta teama de a trai.

-=-